Morometii

                                                                        Vasile Cristina-Maria

                                                                        TPE, anul II

Moromeţii - Marin Preda

Descrierea cronicilor literare

Micu , Dumitru. Drama individualismului în Moromeţii .Contemporanul, 1956, nr 29, p 3.

Raicu,  L. Marin Preda: Moromeţii (Însemnări de lector). Contemporanul, 1955, nr. 36, p.3

Crohmălniceanu, Ov. S. Moromeţii (roman) de Marin Preda, (Cronica literară). Viaţa Reomânească, IX (1956), nr. 9, p. 137-148.

Justificare:

Am ales cele două cronici de la început în urma lecturii atente a mai multor cronici dedicate romanului Moromeţii. În prima dintre ele, realizată de Dumitru Micu (Drama individualismului în Moromeţii.Contemporanul, 1956, nr 29, p 3), mi-a atras atenţia analiza acordată personajului principal, observaţia minuţioasă care surprinde profunzimile trăsăturilor sale, iar în ceea ce priveşte cea de-a doua cronică realizată de Lucian Raicu,  (Marin Preda: Moromeţii, Contemporanul, 1955, nr. 36, p.3) am fost acaparată de prospeţimea abordării. Fiind o receptare destul de recentă a romanului, se întrevăd aici germenii viitoarelor receptări, poate fi considerată o formă incipită de prognostic asupra valorii romanului.

Cronicile literare pe care le voi descrie aparţin criticilor Ov.S Crohmălniceanu, Dumitru Micu, Lucian Raicu.

Crohmălniceanu (Moromeţii (roman) de Marin Preda, VR, IX (1956), nr. 9, p. 137-148) acordă romanului Moromeţii un spaţiu vast, susţinându-şi punctul de vedere printr-un cumul de argumente. Criticul menţionează că „Moromeţii au înainte de toate, o atitudine polemică” precizând că „e o carte antisemănătoristă, se observă imediat.” Adaugă totodată că „sensul polemic al romanului e şi mai adînc”. Combătând viziunea semănătoristă asupra ţăranilor, criticul precizează că „ţăranii nu numai că nu sunt pitoreşti şi idilici aşa cum i-a prezentat literatura semănătoristă” ci „ ţăranii sunt oameni ca toţi oamenii”, astfel „în lumea lor există toată varietatea pasiunilor şi contradicţiilor umane, e posibilă drama lui Hamlet, ca şi cea a nefericiţilor amanţi din Verona.”

Criticul Dumitru Micu (Drama individualismului în Moromeţii .Contemporanul, 1956, nr 29, p 3) observa că „romanul lui Marin Preda demonstrează prin impresionante fapte din viaţă adevărul descoperit de marxism-leninism că economia capitalistă desfiinţează treptat mica proprietate  ducînd la înghiţirea ei de către marea proprietate burgheză.” însă mesajul transmis are în acest roman totodată „multiple şi adînci implicaţii”. Aceeaşi idee se regăseşte şi la Crohmălniceanu care observă că „Moromeţii sunt astfel nu numai o carte despre tragedia economică a micii gospodării ţărăneşti, o analiză uimitor de exactă a modului cum se produce ruina ei în sistemul capitalist dar şi un roman psihologic aşi îndrăzni să spun, primul nostru roman psihologic din mediul rural”. În asentimentul celor doi critici este şi Raicu (Marin Preda: Moromeţii, Contemporanul, 1955, nr. 36, p.3) , precum precizează: „Moromeţii ar fi, în acest caz o monografie a familiei ţărăneşti şi un studiu artistic al satului într-o fază caracteristică relaţiilor capitaliste.”

        Analizele se îndreaptă spre dezvoltarea semnificaţiilor profunde ale romanului Moromeţii. Dincolo de a fi o simplă descriere monografică a unui „sat din Muntenia, aproape de Bucureşti în anii ce au premers ultimului război mondial”(Raicu), resorturile interne au în opinia criticilor mai multe sensuri.

Astfel Raicu menţionează că „se considera anume, dintr-o prejudecată uşor de năruit că spre deosebire de ţăranul moldovean sau ardelean, ţăranul de aici, prevertit de haosul balcanic nu e apt să ofere materie poetică. Sub acest aspect, romanul lui Marin Preda contrazice încăodată o foarte regretabilă prejudecată.” În acest sens se îndreaptă şi Crohmălniceanu: „Marin Preda ni se pare, ţinteşte să lărgească semnificaţia polemică a prozei sale dincolo chiar şi de acest punct. Ţăranii sunt mult mai complicaţi decît v-aţi închipuit vreodată lasă el să se citească printre rînduri. Nu e uşor să-i cunoşti dacă vii din afara lor.”

Crohmălniceanu insistă totodată pe ideea de autenticitate a cărţii: „Cartea lui comunică un sentiment de autenticitate. Acest nou mare prozator a descoperit efectiv în lumea satului o sumă de realităţi sociale şi morale încă neexplorate de nimeni şi le pune în lumină cu o rară vigoare”.

Criticul subliniază greşelile abordării semănătoriste şi a literaturii realismului critic în ceea ce priveşte atitudinea ţăranului vizavi de infiltraţia capitalistă: „Semănătorismul n-a greşit pentru că a semnalat un antagonism între sat şi oraş în societatea capitalistă ci pentru că l-a înfăţişat fals, simplist, deformat şi a căutat să dea o interpretare reacţionară. Şi literatura realismului critic a pornit adesea de la tema infiltraţiei capitaliste în economia agrară , de la tabloul prăbuşirii stărilor vechi patriarhale sub presiunea unor noi relaţii sociale, bazate pe puterea banilor.”

Observaţiile sale se îndreaptă către evidenţierea a  „două atitudini esenţiale de rezistenţă ale sufletului ţărănesc la acest proces.” Prima dintre ele este cea de „retragere” al cărei autor reprezentant este „Mihail Sadoveanu”, însă „există şi un alt fel de a rezista al sufletului ţărănesc. Oamenii rămîn pe loc, intră în circuitul noilor relaţii sociale, împrumută formele de viaţă urbane.” Această atitudine este caracteristică şi personajelor din romanul Moromeţii. Adoptarea ei are însă anumite consecinţe asupra sufletului ţăranului : „Dar pe dedesupt- tocmai pentru că în lumea capitalistă între sat şi oraş se păstrează un antagonism mai ascuţit, - ţăranul îşi creiază un fel de solidaritate a lui cu realităţile satului, un soi de sens dublu, disimulat al tuturor comportărilor sale faţă de ordinea socială în care a intrat.” În acelaşi ton scrie şi Raicu: „În continuă zbatere pentru existenţă, ţăranii lui Marin Preda aduc o inteligenţă subtilă, o strategie particulară”.

...